Una dintre întrupările frumosului, mai puțin discutată, este cea manifestată în cadrul relațiilor dintre oameni. Dacă frumosul artistic beneficiază de o literatură filosofică, estetică, pedagogică întinsă – relevantă și consistentă, frumosul uman și cel social nu dispun (încă) de o atare luare în considerare. Aceste ipostaze ale frumosului au o prezență difuză, diafană, indirectă, intermitentă, ascunsă și sunt „amestecate”, de multe ori, cu valori extra-estetice – comportamentale, morale, sociale. Frumosul social reprezintă rezultatul unei interacțiuni dintre o conștiință valorizatoare și o calitate decantată/generată de relațiile dintre indivizi, aceasta derulându-se pe coordonatele unei armonii inter-umane, pe schimburi de stări, sentimente, valori care conduc la o bucurie existențială de nivel superior, la un sentiment tonifiant al împărtășirii unor valori comune, la o plăcere a viețuirii laolaltă. (continuare pe http://www.tribunainvatamantului.ro/despre-frumosul-relational-si-comunitar/)