În continuarea a ceea ce am susținut cu alt prilej, legat de noile schimbări ce vizează învățământul românesc (http://www.constantincucos.ro/2022/04/invatamantului-romanesc-spre-noi-orizonturi ), vin și cu alte interogații/problematizări, după cum urmează mai jos.
- Rămân la convingerea că eliminarea tezelor, prin restructurarea anului școlar pe module, limitează formarea și evaluarea unor competențe mai largi, integrative, bazate pe corelare, aplicare creativă, gândire critică, interpretare. Îi va determina pe elevi să învețe ca pentru testul teoretic de la „școala de șoferi”: speculativ, mecanic, simplist, prin bifare, alegere a răspunsului corect, pe bază de inteligență nativă, intuiție de moment, întâmplare etc. Numai că acolo intervine și o „probă de traseu”, edificatoare, hotărâtoare, ceea ce lipsește cu desăvârșire evaluării din sistemul național de educație.
- Normal că pentru elevi evaluarea, pe bază de teste standardizate, pare mai ușoară. Se vor adapta repede la noile instrumente. Să nu ne mire dacă se va naște și o piață de meditații în acest sens, de simulare, exersare și rezolvare de probe standardizate. Oricât de relaxată ar deveni evaluarea, se vor inventa, în continuare, ocazii de sprijin, de evitare, de fentare. Cred, în continuare, că este un experiment care va lăsa urme adânci, chiar ireparabile. Nu că testul standardizat nu s-ar preta în anumite situații, ci pentru că se vrea a înlocui ceea acesta nu este capabil să facă. Decidenții uită că prin evaluare nu numai măsurăm, ci și formăm sau antrenăm elevii să depună efort, să facă pași înainte, să performeze conduite dezirabile, să primească întăriri pozitive, să se bucure de nivelul atins. Țelul suprem al evaluării nu este măsurarea exactă, ci motivarea elevului de a se ridica, de a încorpora sau activa mai multă cunoaștere, atitudini, valori.
- Eliminarea tezelor e o consecință „tehnică” a renunțării la semestre și a adoptării „modulelor” – cinci ca număr. Ar fi fost absurd să se pretindă cinci teze. Noua structură de învățământ, pe cinci module, va avea reverberații ce prin gând nu le-a trecut celor care au avut această inițiativă – de pildă, restructurarea întregului curriculum, pregătirea profesorilor pentru noi formule de evaluare, rediscutarea regulamentelor/criteriilor de acordare a burselor sau premiilor, etc.
- Mă tem că alunecăm pe o panta ideologică a „testomaniei” (manifestată, cândva, și în psihologie) conform căreia totul și orice poate fi măsurat, cuantificat, în mod precis, ca și cum exactitatea ar fi obiectivul fundamental al evaluării. Nu zic, în anumite situații devine important și acest țel, dar nu tot ce ține de actul atribuirii de feedback se supune acestui deziderat. Evaluarea – să amintim decidentului un lucru elementar de docimologie – presupune două momente: măsurarea și aprecierea (la care se adaugă ulterior un al treilea, decizia). Instrumentul numit test standardizat se oprește la măsurare. Unul dintre pericolele care pot apărea în evaluare este sindromul instrumentalismului, când atenția evaluatorului este îndreptată către acuratețea și infailibilitatea instrumentului, în defavoarea subiectului ce este examinat. Or, în evaluarea școlară ne interesează mai degrabă nu ce este sau poate subiectul în acest moment, ci ce poate acesta să activeze/probeze în perspectivă. Iar acest lucru nu poate fi acoperit de „puritatea” instrumentului, ci de tactul/harul/dozajul apreciativ al profesorului.
- Decizia anunțată pleacă de la supoziția (discutabilă) că toți profesorii își vor asuma o autonomie responsabilă, în cunoștință de cauză, în raport cu aceste solicitări. Or, știm prea bine, că sub aspectul pregătirii sau co-responsabilității – la care mai adăugăm și de-motivarea materială sau chiar erodarea statutului profesional, ultimele decenii au arătat un declin din toate punctele de vedere. Chiar dacă profesorii vor învăța sau vor decide bine în raport cu evaluarea, din moment ce celelalte paliere din „amonte” rămân la fel – mă refer la structura și filosofia curriculară, la strategiile de predare, la supra-solicitarea și birocratizarea muncii profesorilor etc., mare lucru nu se va întâmpla.
- Dificultăți vor apărea și în raport cu nesuprapunerea/neconcordanța structurii anului școlar cu cel universitar, dacă avem în vedere că practica pedagogică a studenților, pe cele două semestre, se realizează în școlile din preuniversitar. Deja se pierd circa patru săptămâni la început de an școlar (cursurile din școli debutează la început de septembrie, cele din universități la început de octombrie) la care se adaugă vacanțele inter-module, încât, dacă facem un calcul, dispar circa șase-șapte săptămâni în care „școlile de aplicație” devin nefrecventabile. Alinierea structurii anului academic la cel modular ar fi imposibilă, dat fiind că sistemul actual de organizare universitară rămâne pe semestre, cursurile sunt creditate pe acest interval de timp, există convenții în legătură cu certificarea și recunoașterea diplomelor la nivel european etc.
- Să presupunem că un astfel de model de evaluare va funcționa. Ce se va întâmpla cu datele obținute în urma evaluărilor standardizate? Interpretarea rezultatelor și luarea deciziilor (la nivel de sistem, de școală etc.) e o secvență obligatorie a actului evaluativ. Vor fi prescrise rute remediale, se vor gândi parcursuri individuale de pregătire pentru fiecare elev, se vor recalibra instrumentele de testare? Cine se va ocupa de aceste lucruri și cum, când, în ce fel? Altfel, vom constata ceea ce este și vom merge pe mai departe tot așa.
- Mai invocam un aspect care ține de credibilitatea și autoritatea ministerială prezentă, ce vine cu un real deficit în mentalul și reprezentările cadrelor didactice. Să faci o asemenea transformare presupune o explicită susținere și atașament al actorilor importanți ai schimbării – profesorii – la „marile chemări”. Or, bâlbâielile sau ambiguitățile manifestate în ultimul timp nu trezesc în profesori energii, elanuri, speranțe, credințe în mai bine. Știm că există în general o rezistență la schimbare, dar la aceasta se adaugă una contextuală, legată de evoluții, fapte și personaje concrete.