Istoria gândirii pedagogice – idei și contribuții reprezentative

Ne propunem să prezentăm – în secțiunea specializată a portalului Dascali.ro, dedicată pedagogiei – cele mai relevante „episoade” din istoria gândirii pedagogice. Pe parcursul unui an calendaristic, la fiecare două săptămâni, vom analiza și valoriza, din perspectiva prezentului, cele mai relevante contribuții la edificarea ideilor și teoriilor cu privire la educație.

Pentru practicienii educației este bine să cunoască și elemente de istorie a gândirii pedagogice. Multe dintre ideile cu privire la educație sau dintre gesticulațiile noastre curente se pierd în negura vremurilor. Avem uneori impresia că  noi, cei de astăzi, „am descoperit roata”. Nimic mai fals. La o regresiune atentă în trecut descoperim că ceea ce se crede s-a mai crezut, iar ceea ce se face s-a mai făcut (cel puțin parțial sau din anumite puncte de vedere).

Reflectând la teoriile și practicile pedagogice actuale într-o perspectivă evolutivă ne putem da seama că nu toate demersurile sunt noi, că ele au mai fost avansate, că practici didactice considerate inedite sunt demult știute și exersate. Practica educativă ca și teoria adiacentă sunt bune exemple de creștere prin cumulare, de dezvoltare prin adăugare, remaniere, reconsiderare. În materie de inovație în educație, cel care cunoaște și puțină istorie constată că soluții miraculoase, absolute, n-au fost și nici nu vor fi. Soluțiile cele mai bune sunt o chestiune de dozaj, de îmbinare, de reactivare, de adecvare. Vor identifica soluțiile cele mai bune cei care știu și istoria problemei cu care sunt confruntați.

Inovarea strategiilor educative se realizează plecând de la anumite fundamente și baze teoretice avansate deja. Putem stăpâni prezentul și suntem în stare să creăm viitorul în măsura în care avem puterea de a privi înapoi. Ne uităm la trecut nu pentru a-l întrona, a-l eterniza, ci pentru a-l duce mai departe sau, dacă este cazul, pentru a-l depăși. Trecutul  poate să lumineze traseul ce-l avem în față. Validitatea unor schimbări este dată și de ancorarea acestora în experiențe exemplare, impuse în decursul istoriei. Privirea retrospectivă poate da consistență viziunii noastre prospective. Dar, la fel de bine, trecutul ne poate feri de a mai greși, de a reactiva ceva care nu a fost bun… (dacă sunteți interesați, apăsați aici)