Într-un context epistemic și existențial înnoitor, ușor debusolant, în care inclusiv disciplinele pedagogice și cei care le slujesc trec prin unele stări de interogație, de îngrijorare sau ambiguitate, surprinderea sau revenirea la repere autentice constituie un factor încurajator, securizant, tonifiant. Paradigmele de vizare a proceselor educaționale se schimbă, criteriile de evaluare a prestațiilor noastre se re-întemeiază, dar ceea ce trebuie să fie constant și bazal rămân postura și atitudinea oamenilor, perspectiva pe care și-o asumă în fața acestor dinamici uneori deconcertante – teoretice dar nu numai. Profesorul Dan Potolea rămâne un astfel de referențial al seriozității și temeiniciei academice, al profunzimii și onestității profesionale, un gânditor exemplar în câmpul științelor educației, un vizionar în raport cu viitori posibili ai sistemului educațional, un promotor al unor schimbări sau decizii – atât cât i-a stat în putință în vremurile sub care stăm.
Format și „echipat” solid în domeniul pedagogic, dar și în direcția unor extensii culturale semnificative (literatură, filozofie) – din păcate, în declin, astăzi – profesorul Dan Potolea a indus în comunitatea noastră grija față de fundamente, coerență, precizie, adecvare la context, interogativitate și implicare – atât din punct de vedere epistemologic, cât și practic, acțional. Prin proiectele pe care le-a tutelat în ultimul timp (ce vizează formarea profesorilor, re-întemeierea unui nou cadru curricular etc.) a generat o cultură a comuniunii și complementarității, a întâlnirii și dialogului sporitor, a implicării și dorinței de a sugera factorilor de decizie constructe bine croite și fundamentate. Păcat că rezonanțele acestor propuneri nu au fost întotdeauna la înălțimea consistenței lor, nu au fost suficient vizate, valorificate, concretizate.
Profesorul Dan Potolea impune respect atât prin defrișările sale teoretice, consistente și precise, devenite puncte de reper în domeniu, cât și prin atitudine deschisă, inventivitate, reflexivitate, probitate. În fața unui imens val de amatorism, de vedetism și impostură pedagogică, el a păstrat dreapta cumpănă, a pledat pentru un elevat filtru evaluativ, a avut curajul să vină cu amendări, cu clarificări, cu soluții echilibrate, realiste, la obiect. Când a fost cazul, a pus degetul pe rană, a arătat unde e hiba, cum se poate ieși din ea. El reprezintă vectorul unui sănătos mod de a pune problema și de a edifica o soluție în educație. Nu este un avântat, un romantic, ci un căutător meticulos, un evaluator lămuritor și calm, un constructor al unui edificiu pe termen lung. Nu se lasă impresionat de aparențe, de gesticulații de suprafață, ci pătrunde în esența lucrurilor și a semenilor. Laconic în exprimare, fără „fentări” retorice, evaluează și dă verdicte în raport cu evoluții recente în învățământul românesc. Nu se agită, dar nici nu iartă evoluții care se anunță catastrofice. Dacă ar fi după mine, l-aș cuprinde în acel grup de sfătuitori permanenți pe care orice decident suprem în materie de educație, vizionar și înțelept, l-ar consulta și l-ar păstra mereu alături.
Pe de altă parte, profesorul nostru vine și cu o ștachetă a eleganței relaționale, a rafinamentului comunicațional, a colegialității academice. Modul Domniei sale de a fi și a comunica respiră altitudine și delicatețe comportamentală, omenitate și caracter, adresabilitate și luare în seamă, pe cale de dispariție în zilele noastre, inclusiv în mediul universitar. Cu toate că activăm în universități diferite, știe să aprindă și să întrețină legături trans-instituționale, să creeze un etos al conlucrării, al solidarității profesionale, al unității în jurul unor proiecte importante. Chiar dacă formal nu avem statuată o unitate de breaslă a pedagogilor la nivel național, din punct de vedere informal prestația și intervențiile domnului profesor Dan Potolea au funcționat ca un vector al uniunii și spiritului integrativ.
La ceas aniversar vă transmitem, Domnule Profesor, de aici de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, calde urări de sănătate, de rodnicie și împliniri în plan personal și profesional, de putere în a propune în continuare noi jaloane și proiecte, de a duce mai departe ceea ce ați început și nu s-a încheiat, ceea ce ați sperat și nu s-a realizat, ceea ce ați dorit, visat, cutezat!
La mulți, frumoși și binecuvântați ani!
(Text inclus în volumul editat de I. Neacșu, R. Iucu, E. Marin, Calitatea proiectelor/programelor de formare. Construcție, implementare, evaluare, Editura Ars Docenti, Universitatea din București, 2017, ISBN 978-973-558-976-9, pp. 89-91).