Iarna. Cuprindere albă, înghețată, ascundere a necurățiilor lumii și ale sufletului sub așternutul curat, neutru, egalizator – ca cel al începuturilor, retragere în căldura căminului, însingurare și rabatere spre jăratecul sufletului, meditare, timp pentru sondarea adâncimilor sufletești, adiere a poveștilor copilăriei, vine-vine Moș Crăciun, mâine anul se-nnoiește, suspendare a timpului, câteodată plictiseală…
Primăvara. Așteptare, nerăbdare, trepidare, oarece tumult, intrare în ritmul firescului naturii, în cadența cosmică, dorință de un nou început, de curățire, de înviere și de o altă ordine a existenței, noile pulsații îți dau avânt, explozia vegetației te înaripează, proiectare în cele mici și nevinovate, în firul de iarbă, în floarea albă din pomul din grădină, în raza plăpândă a soarelui, în gâzele pământului…
Vara. Sentiment de plenitudine, de dezvoltare maximală a posibilităților, de iradiere și risipire, de maturizare a celor dinafara și dinlăuntrul tău, natura îți oferă tot ce vrei – și tu ei, jubilezi, te înfrupți din toate, ocazie de oarece suspendare a activității și dor de ducă, predispunere spre excese – ale soarelui, ale roadelor pământului, ale propriei firi…
Toamna. Împlinire a promisiunilor, fructificare a trudei asupra exteriorului și interiorului tău, bucurie a primirii ofrandelor multașteptate, adunare și adăpostire a celor trebuincioase pentru mai târziu, contemplare detașată, pregătire în vederea trecerii spre adormire, acceptare a limitelor și a unui fel de sfârșit, lunecare lină spre un alt ciclu, spre o altă viață…
Sf.Părinţi zic că plantele şi copacii au apărut pe pământ înainte de existenţa soarelui ''ca să înceteze cei rătăciţi să se mai închine lui, ca unuia ce ar fi pricina vieţii.'' Practic, firul de iarbă şi lumina zilei ar fi mai vârstnice decât soarele…